Şintereag

Comuna Şintereag este situată în partea central - vestică a judeţului Bistriţa - Năsăud, la o distanţă de 29 km. de municipiul Bistriţa. Este atestată documentar din 1325 sub denumirea de Somkerek, denumire care a suferit modificari fonetice de-a lungul timpului, până a ajuns la actuala denumire Şintereag.

 

Comuna se delimitează teritorial după cum urmează: în partea de sud se învecinează cu Şieu Măgheruş - judeţul Bistriţa-Nasaud, în partea de est cu municipiul Bistriţa; în partea de sud-vest cu comuna Şieu-Odorhei şi oraşul Beclean si în partea de nord cu comunele Nimigea, Dumitra şi Chiuza - judeţul Bistriţa-Năsăud.

 

De interes rămân biserica ortodoxă şi biserica reformată, atât pentru simbolistica religioasă cât şi pentru valoarea arhitecturală a edificiilor şi colecţiilor adăpostite aici: colecţie de fotografii vechi, icoane şi obiecte de cult. Cele mai semnificative sunt fotografiile vechi ce redau aspecte din viaţa şi activitatea locuitorilor precum şi cea a ,,corului Bisericii Romane Unite cu Roma greco-catolică" din anul 1938.

 

Localitatea Blăjenii de Jos este un sat aparţinător comunei Şintereag, situat aproximativ la 5 km de Şintereag, de o parte şi de alta a drumului judeţean, care însoţeşte valea Roşua ce leagă Şintereagul de Bistriţa. Satul se remarcă prin edificiul religios al Bisericii Ortodoxe care prezintă o arhitectură aparte şi atrage interesul prin admirabila pictură interioară, considerată reprezentativă pentru arta specifică Transilvaniei. De interes este şi locul ,,La Sărătura" .
Localitatea Blăjenii de Sus este situată în depresiunea Dumitra. Existenţa satului Blăjenii de Sus datează încă din sec. al XIV-lea, în "Diploma Papală". Localitatea Blăjenii de Sus apare în ,,File de Istorie", Bistriţa 1976,unde conform acestui document localitatea a făcut parte din comitatul Dăbâca, intrând în anul 1876 în componenţa comitatului Bistriţa, având ca centru de notariat Blăjenii de Jos împreună cu Caila.


Iniţial a existat un singur Blăjeni, denumit Brașfalău, din anul 1434 ,,În dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania". În 1733 sunt amintite pentru prima dată două localităţi: Szas Balasfalva şi Olah Balasfalva în lucrarea "Arhiva Someşană nr.4" din anul 1926.


În anul 1808, se revine la vechea împărţire: Blăjenii de Jos, Blăjenii de Sus şi Caila, aparţinând de comitatul Dăbâca. În anul 1968 satele Blăjenii de Jos, Blăjenii de Sus şi Caila trec la comuna Șintereag, judeţul Bistriţa-Năsăud.


Localitatea Caila se află în partea central-vestică a Dealurilor Bistriţei. La nord-vest de sat, se află câteva izvoare şi fântâni cu apă sărată. În locul de unire al pâraielor ce vin de la dealul Viilor, Piciorul Sării şi Dealul Sării se află o zona depresionară (uluc depresionar, piaţetă de adunare a apelor) în care se ivesc la suprafaţă izvoare sărate înconjurate de eflorescente saline şi plante de sărătura. Izvoare sărate se află şi la sud de sat.


Localitatea Şieu-Sfântu este situată de o parte şi de alta a DN17 , de-a lungul văii Şieului. Este atestată documentar în anul 1173 sub denumirea de "Igalia" care a împlinit în anul 1973 vârsta de 800 ani, unde se mai păstrează Biserica Ortodoxă din lemn, datând din sec. al XVIII-lea.

 

Localitatea Cociu este aşezată la vărsarea râului Şieu în Someş, de o parte şi de alta a căii ferate Vatra-Dornei - Cluj, la 7 km de Beclean pe DJ 172. Este atestată documentar din anul 1329. De remarcat este o parte din hotarul satului ,,Pe Griva", unde s-a descoperit o aşezare din epoca bronzului, ceea ce denotă că viaţa pe teritoriul satului se pierde în negura vremurilor.

 

Înapoi